Șuruburile reprezintă o importantă categorie din cadrul sistemelor de fixare (denumite organe de ansamblare), pe lângă piulițe, șaibe, nituri, cuie, pene, cabluri din oțel, dibluri, conexpanduri, tije filetate, inele de siguranță, carabine, întinzătoare, cuplaje, bride, inele de ridicare, știfturi, bucșe, cleme, lanțuri, bolțuri, siguranțe, șplinturi, coliere, scoabe, șine montaj etc.

Șuruburile sunt clasificate după caracteristicile mecanice (rezistența minimă de rupere la tracțiune, limita de curgere) luate în calcul la proiectare în grupe: 4.6, 4.8, 5.6, 6.6, 6.8, 6.9, 8.8, 10.9, 12.9, 14.9.

Primul număr (înainte de punct) reprezintă o zecime din rezistența minimă de rupere la tracțiune exprimată în kgf/mmp (kilogrameforță pe milimetru pătrat). Înmulțindu-l cu numărul de după punct obținem limita de curgere a oțelului din care este confecționat șurubul în cauză. Spre exemplu, un șurub de clasă 8.8 are rezistența minimă de rupere la tracțiune de 8*10 = 80 kgf/mmp iar rezistența de curgere este de 8*8 = 64 kg/mmp.

Iar ca notație, un M12x100 înseamnă un șurub cu filet metric având diametrul nominal al filetului de 12 milimetri și tija (exclusiv capul șurubului) de 100 mm lungime.